Lecția 17: Dumnezeu a trasat planurile
Probabil știți că pe vârful Muntelui Sinai, Dumnezeu i-a dat lui Moise Cele Zece Porunci. Dar știați și că, în același timp, Domnul i-a dat lui Moise planuri pentru una dintre cele mai misterioase structuri construite vreodată? Se numește sanctuar, un templu unic care reprezenta locuința lui Dumnezeu printre poporul Său. Designul și serviciile sale generale au arătat acestei națiuni de sclavi eliberați o panoramă tridimensională a planului de mântuire. O privire atentă asupra secretelor sanctuarului vă va consolida și vă va spori înțelegerea modului în care Isus îi mântuiește pe cei pierduți și conduce biserica. Sanctuarul este, de asemenea, o cheie pentru înțelegerea mai multor profeții uimitoare. O aventură captivantă vă așteaptă în timp ce acest Ghid de studiu explorează sanctuarul și semnificațiile sale ascunse!
1. Ce i-a cerut Dumnezeu lui Moise să construiască?
„Să-Mi facă un sanctuar, ca să locuiesc în mijlocul lor.” (Exodul 25:8)
Răspuns: Domnul i-a spus lui Moise să construiască un sanctuar – o clădire specială care să servească drept
loc de locuință pentru Dumnezeul cerurilor.
O scurtă descriere a sanctuarului
Sanctuarul original era o structură elegantă, de tip cort (4,5 metri pe 13,6 metri - bazată pe un cot de 45 cm) în care locuia prezența lui Dumnezeu și se desfășurau slujbe speciale. Pereții erau făcuți din scânduri de lemn verticale, așezate în socluri de argint și acoperite cu aur (Exodul 26:15-19, 29). Acoperișul era făcut din patru învelișuri: in, păr de capră, piele de berbec și piele de bursuc (Exodul 26:1, 7-14). Avea două camere: Locul Sfânt și Locul Preasfânt. O perdea (cortină) groasă și grea separa camerele. Curtea - zona din jurul sanctuarului - avea 23,5 metri pe 45 de metri (Exodul 27:18). Era împrejmuită cu pânză de in fin, susținută de 60 de stâlpi de aramă (Exodul 27:9-16).
2. Ce se aștepta Dumnezeu ca poporul Său să învețe de la sanctuar?
„Calea Ta, Dumnezeule, este în sanctuar; cine este Dumnezeu atât de mare ca Dumnezeul nostru?” (Psalmul 77:13)
Răspuns: Calea lui Dumnezeu, planul mântuirii, este revelată în sanctuarul pământesc. Biblia ne învață că tot ce se află în sanctuar – locuința, mobilierul și serviciile – sunt simboluri ale a ceea ce a făcut Isus pentru a ne salva. Aceasta înseamnă că putem înțelege pe deplin planul mântuirii pe măsură ce înțelegem pe deplin simbolismul legat de sanctuar. Prin urmare, importanța acestui Ghid de studiu nu poate fi supraestimată.
3. Din ce sursă a obținut Moise planurile pentru sanctuar? A cărei copii era clădirea?
„ ată însă ideea principală a lucrurilor pe care le spunem: Avem un astfel de Mare Preot, care șade la dreapta tronului Măririi în ceruri, slujitor al Templului și al adevăratului cort, pe care l-a ridicat Domnul și nu un om... Sunt preoți... care slujesc chipului și umbrei lucrurilor cerești, așa cum a fost învățăt de Moise, când era pe punctul de a face cortul. Căci El a zis: „Vede să faci toate lucrurile după chipul care ți s-a arătat pe munte.” (Evrei 8:1, 2, 4, 5)
Răspuns: Dumnezeu Însuși i-a dat lui Moise specificațiile de construcție a sanctuarului. Clădirea era o copie a sanctuarului original din ceruri.
4. Ce mobilier se afla în curte?
Răspuns:
Răspuns A. Altarul arderilor de tot, unde se sacrificau animale, era situat chiar la intrarea sa (Exodul 27:1-8). Acest altar reprezintă crucea lui Hristos. Animalul îl reprezintă pe Isus, jertfa supremă (Ioan 1:29).
Răspunsul B. Ligheanul, situat între altar și intrarea în sanctuar, era un lighean mare de spălare făcut din alamă. Aici, preoții își spălau mâinile și picioarele înainte de a oferi o jertfă sau de a intra în sanctuar (Exodul 30:17-21; 38:8). Apa reprezintă curățirea de păcat și nașterea din nou (Tit 3:5).
5. Ce mobilier se afla în locul sfânt?
Răspuns:
A. Masa pâinii puse la punerea înainte (Exodul 25:23-30) Îl reprezintă pe Isus, pâinea cea vie (Ioan 6:51).
B. Sfeșnicul cu șapte brațe (Exodul 25:31-40) Îl reprezintă, de asemenea, pe Isus, lumina lumii (Ioan 9:5; 1:9). Untdelemnul reprezintă Duhul Sfânt (Zaharia 4:1-6; Apocalipsa 4:5).
C. Altarul tămâierii (Exodul 30:7, 8) reprezintă rugăciunile poporului lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:8).
6. Ce mobilier se afla în Locul Preasfânt?
Răspuns: Arca Legământului, singura piesă de mobilier din Locul Preasfânt (Exodul 25:10-22), era o ladă din lemn de salcâm, acoperită cu aur. Deasupra ladei erau așezați doi îngeri din aur masiv. Între acești doi îngeri se afla capacul ispășirii (Exodul 25:17-22), unde locuia prezența lui Dumnezeu. Acesta simboliza tronul lui Dumnezeu în ceruri, care este, de asemenea, situat între doi îngeri (Psalmul 80:1).
7. Ce se afla în interiorul corabiei?
Răspuns: Cele Zece Porunci, pe care Dumnezeu le-a scris pe table de piatră și pe care poporul Său le va asculta întotdeauna (Apocalipsa 14:12), se aflau în interiorul chivotului (Deuteronom 10:4, 5). Dar capacul ispășirii era deasupra lor, ceea ce semnifică faptul că, atâta timp cât poporul lui Dumnezeu mărturisea și renunța la păcat (Proverbe 28:13), mila li se va acorda prin sângele stropit pe capacul ispășirii de către preot (Leviticul 16:15, 16). Sângele animalului reprezenta sângele lui Isus care urma să fie vărsat pentru a ne aduce iertarea păcatelor (Matei 26:28; Evrei 9:22).
8. De ce era nevoie să se sacrifice animale în cadrul serviciilor religioase din sanctuar?
„După Lege, aproape toate sunt curățite cu sânge; și fără vărsare de sânge nu este iertare.” (Evrei 9:22). „Acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor.” (Matei 26:28)
Răspuns: Jertfirea animalelor a fost necesară pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă că, fără vărsarea sângelui lui Isus, păcatele lor nu ar putea fi niciodată iertate. Adevărul urât și șocant este că plata pentru păcat este moartea veșnică (Romani 6:23). Din moment ce toți am păcătuit, toți am meritat moartea. Când Adam și Eva au păcătuit, ar fi murit imediat, cu excepția lui Isus, care a pășit înainte și s-a oferit să-Și dea viața perfectă ca jertfă pentru a plăti pedeapsa cu moartea pentru toți oamenii (Ioan 3:16; Apocalipsa 13:8). După păcat, Dumnezeu a cerut păcătosului să aducă o jertfă de animal (Geneza 4:3-7). Păcătosul trebuia să ucidă animalul cu propria mână (Leviticul 1:4, 5). A fost sângeros și șocant și l-a impresionat în mod indelebil pe păcătos cu realitatea solemnă a consecințelor teribile ale păcatului (moartea veșnică) și nevoia disperată de un Mântuitor și un Înlocuitor. Fără un Mântuitor, nimeni nu are nicio speranță de mântuire. Sistemul sacrificial învăța, prin simbolul animalului junghiat, că Dumnezeu Își va da propriul Fiu să moară pentru păcatele lor (1 Corinteni 15:3). Isus va deveni nu numai Mântuitorul lor, ci și Înlocuitorul lor (Evrei 9:28). Când Ioan Botezătorul L-a întâlnit pe Isus, El a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). În Vechiul Testament, oamenii așteptau cu nerăbdare crucea pentru mântuire. Noi privim înapoi la Calvar pentru mântuire. Nu există nicio altă sursă de mântuire (Faptele Apostolilor 4:12).
9. Cum erau sacrificate animalele în cadrul serviciilor religioase din sanctuar și ce semnificație aveau acestea?
Să-și pună mâna pe capul jertfei arse și aceasta va fi primită de el, ca să facă ispășire pentru el… Să o junghie în partea de miazănoapte a altarului. (Leviticul 1:4, 11)
Răspuns: Când un păcătos aducea un animal de sacrificiu la ușa curții, un preot îi înmâna un cuțit și un lighean. Păcătosul își punea mâinile pe capul animalului și își mărturisea păcatele. Aceasta simboliza transferul păcatului de la păcătos la animal. În acel moment, păcătosul era considerat nevinovat, iar animalul vinovat. Întrucât animalul era acum simbolic vinovat, trebuia să plătească plata păcatului - moartea. Prin uciderea animalului cu propria mână, păcătosul era astfel învățat în mod grafic că păcatul a cauzat moartea animalului nevinovat și că păcatul său va cauza moartea lui Mesia, cel nevinovat.
10. Ce făcea preotul cu sângele când se oferea un animal de sacrificiu pentru întreaga congregație? Ce simbolizează acest lucru?
„Preotul uns să aducă din sângele vițelului la cortul întâlnirii. Apoi să-și înmoaie degetul în sânge și să stropească de șapte ori înaintea Domnului, în fața perdelei .” (Leviticul 4:16, 17)
Răspuns: Când se aducea o jertfă pentru păcatele întregii congregații, sângele era dus de preot, care Îl reprezenta pe Isus (Evrei 3:1), în sanctuar și stropit înaintea vălului care despărțea cele două camere. Prezența lui Dumnezeu locuia de cealaltă parte a vălului. Astfel, păcatele oamenilor erau îndepărtate și transferate simbolic în sanctuar. Această slujire a sângelui de către preot a prefigurat slujirea actuală a lui Isus pentru noi în cer. După ce Isus a murit pe cruce ca jertfă pentru păcate, El a înviat și s-a dus la cer ca preot al nostru pentru a-Și sluji sângele în sanctuarul ceresc (Evrei 9:11, 12). Sângele vărsat de preotul pământesc îl reprezintă pe Isus aplicând sângele Său asupra înregistrării noastre de păcate în sanctuarul ceresc, arătând că acestea sunt iertate atunci când le mărturisim în numele Lui (1 Ioan 1:9).
Ca Jertfă a noastră, Isus ne aduce o viață complet transformată, cu toate păcatele iertate.
11. Pe baza serviciilor din sanctuar, în ce două funcții principale slujește Isus poporul Său? Ce beneficii fantastice primim noi din lucrarea Sa plină de iubire?
Hristos, Paștele nostru, a fost jertfit pentru noi (1 Corinteni 5:7). Fiindcă avem, deci, un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ținem cu tărie mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci un Mare Preot care a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu îndrăzneală de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să avem ajutor la vreme de nevoie. (Evrei 4:14-16)
Răspuns: Isus slujește ca Jertfă pentru păcatele noastre și ca Marele nostru Preot ceresc. Moartea lui Isus ca Mielul nostru de jertfă și Înlocuitor și slujirea Sa continuă și puternică ca Preot ceresc, realizează două minuni incredibile pentru noi:
A. O schimbare completă a vieții numită naștere din nou, cu toate păcatele trecutului iertate (Ioan 3:3-6; Romani 3:25).
B. Puterea de a trăi drept în prezent și în viitor (Tit 2:14; Filipeni 2:13).
Aceste două minuni fac o persoană neprihănită, ceea ce înseamnă că există o relație corectă între persoană și Dumnezeu. Nu există nicio modalitate ca o persoană să devină neprihănită prin fapte (eforturi proprii), deoarece neprihănirea necesită minuni pe care numai Isus le poate realiza (Faptele Apostolilor 4:12). O persoană devine neprihănită încrezându-se în Mântuitorul că va face pentru ea ceea ce nu poate face singură. Aceasta este ceea ce se înțelege prin termenul biblic „neprihănire prin credință”. Îi cerem lui Isus să devină conducătorul vieților noastre și ne încredem în El că va face minunile necesare, pe măsură ce cooperăm pe deplin cu El. Această neprihănire, care este realizată în mod miraculos pentru noi și în noi de către Hristos, este singura neprihănire adevărată care există. Orice alt tip de neprihănire este o contrafacere.
12. Care sunt cele șase promisiuni pe care Biblia le dă despre dreptatea oferită nouă prin Isus?
Răspuns: A. El ne va acoperi păcatele trecute și ne va socoti fără vină (Isaia 44:22; 1 Ioan 1:9).
B. Am fost creați după chipul lui Dumnezeu la început (Geneza 1:26, 27). Isus promite să ne readucă după chipul lui Dumnezeu (Romani 8:29).
C. Isus ne dă dorința de a trăi în neprihănire și apoi ne dă puterea Sa de a o realiza (Filipeni 2:13).
D. Isus, prin puterea Sa miraculoasă, ne va face să facem cu bucurie doar lucrurile care Îi plac lui Dumnezeu (Evrei 13:20, 21; Ioan 15:11).
E. El înlătură sentința la moarte de la noi, acordându-ne credit cu viața Sa fără păcat și moartea Sa ispășitoare (2 Corinteni 5:21).
F. Isus își asumă responsabilitatea de a ne menține credincioși până când Se va întoarce să ne ia în cer (Filipeni 1:6; Iuda 1:24).
Isus este gata să împlinească toate aceste promisiuni glorioase în viața ta! Ești gata?
13. Are o persoană vreun rol de jucat în a deveni neprihănită prin credință?
„Nu oricine-Mi zice: «Doamne, Doamne!», va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 7:21)
Răspuns: Da. Isus a spus că trebuie să facem voia Tatălui Său. În zilele Vechiului Testament, o persoană care fusese cu adevărat convertită aducea miei la jertfă, indicând durerea sa pentru păcat și dorința sa din toată inima de a-L lăsa pe Domnul să-i conducă viața. Astăzi, deși nu putem face minunile necesare pentru a deveni neprihăniți, trebuie să ne reangajăm zilnic față de Isus (1 Corinteni 15:31), invitându-L să ne îndrume viețile, astfel încât acele minuni să poată avea loc. Trebuie să fim dispuși să fim ascultători și să urmăm drumul pe care îl conduce Isus (Ioan 12:26; Isaia 1:18-20). Natura noastră păcătoasă ne face să vrem să facem ce vrem noi (Isaia 53:6) și astfel să ne răzvrătim împotriva Domnului, așa cum a făcut Satana la început (Isaia 14:12-14). A-I permite lui Isus să ne conducă viețile este uneori la fel de dificil ca și cum ți s-ar scoate un ochi sau ți-ar smulge un braț (Matei 5:29, 30), deoarece păcatul este dependent și poate fi învins doar prin puterea miraculoasă a lui Dumnezeu (Marcu 10:27). Mulți cred că Isus îi va lua în rai pe toți cei care doar mărturisesc mântuirea, indiferent de conduita lor. Dar nu este așa. Este o înșelăciune. Un creștin trebuie să urmeze exemplul lui Isus (1 Petru 2:21). Sângele puternic al lui Isus poate realiza acest lucru pentru noi (Evrei 13:12), dar numai dacă Îi dăm lui Isus control deplin asupra vieților noastre și urmăm calea pe care El ne conduce - chiar și atunci când calea poate fi uneori dificilă (Matei 7:13, 14, 21).
14. Ce a fost Ziua Ispășirii?
Răspunsuri:
Răspuns A. O dată pe an, în ziua ispășirii, avea loc în Israel o zi solemnă de judecată (Leviticul 23:27). Toți trebuiau să mărturisească fiecare păcat. Cei care refuzau erau chiar în ziua aceea izgoniți pentru totdeauna din tabăra lui Israel (Leviticul 23:29).
Răspunsul B. Au fost aleși doi țapi: unul, țapul Domnului, celălalt, țapul ispășitor, reprezentându-l pe Satana (Leviticul 16:8). Țapul Domnului era junghiat și jertfit pentru păcatele poporului (Leviticul 16:9). Dar în această zi sângele era dus în Locul Preasfânt și stropit peste și înaintea scaunului ispășirii (Leviticul 16:14). Numai în această zi specială de judecată marele preot intra în Locul Preasfânt pentru a-L întâlni pe Dumnezeu la scaunul ispășirii.
Sângele stropit (reprezentând jertfa lui Isus) a fost acceptat de Dumnezeu, iar păcatele mărturisite ale poporului au fost transferate din sanctuar la marele preot. Apoi, acesta a transferat aceste păcate mărturisite țapului ispășitor, care a fost dus în pustie (Leviticul 16:16, 20-22). În acest fel, sanctuarul a fost curățit de păcatele poporului, care fuseseră transferate acolo prin sângele stropit înaintea vălului și care se acumulaseră timp de un an.
15. A simbolizat sau a prefigurat Ziua Ispășirii o parte a marelui plan de mântuire al lui Dumnezeu, așa cum au făcut-o celelalte fațete ale sanctuarului pământesc și ale serviciilor sale?
„Era necesar ca chipurile lucrurilor care sunt în ceruri să fie curățite prin acestea, iar lucrurile cerești însele să fie curățite cu jertfe mai bune decât acestea.” (Evrei 9:23)
Răspuns: Da. Slujbele din acea zi indicau ștergerea păcatelor de către adevăratul Mare Preot în sanctuarul ceresc. Prin sângele Său vărsat, aplicat celor scriși în cartea vieții, Hristos avea să confirme deciziile poporului Său de a-I sluji veșnic. Această zi specială de judecată, la fel ca cea a Yom Kippur din Israel, a prefigurat ispășirea finală care urma să fie făcută pentru planeta Pământ. Din simbolul anual al vechii Zile a Ispășirii, întreaga omenire este asigurată că Marele nostru Preot credincios, Isus, încă mijlocește în cer pentru poporul Său și este gata să ștergă păcatele tuturor celor care își exercită credința în sângele Său vărsat. Ispășirea finală duce la judecata finală, care rezolvă problema păcatului din viața fiecărui individ, rezultând fie în viață, fie în moarte.
Evenimente importante
Veți descoperi în următoarele două ghiduri de studiu că simbolismul sanctuarului pământesc și în special al Zilei Ispășirii au prefigurat evenimente importante ale timpului sfârșitului, pe care Dumnezeu le va aduce la îndeplinire din sanctuarul ceresc.
Data judecății
În următorul Ghid de studiu, vom examina o profeție biblică crucială în care Dumnezeu stabilește o dată pentru începerea judecății cerești. Într-adevăr, emoționant!
16. Ești dispus să accepți adevărul care ți se pare nou, așa cum ni-l dezvăluie Dumnezeu?
Răspuns:
Contact
📌Location:
Muskogee, OK USA
📧 Email:
team@bibleprophecymadeeasy.org
